Results > Posts Tagged With > Personal

Nopti prea lungi

Alex:
“Nu sunt nici primul si nu voi fi nici ultimul care trece prin acea confuzie ce pare a fi un inceput, acele momente in care realizezi ca nu stii cu adevarat cine esti, stii doar ce au vrut o viata intreaga cei din jurul tau sa fii. Ideea de anonimat este singurul motiv care m-a impins sa asez aceste cuvinte intr-o oarecare ordine, din care sa reiasa sentimentele si trairile pe care le am, o stare sufleteasca pe care as nega-o in mod normal.

Totul a pornit de la acel moment prin care presupun ca trec, daca nu toti, majoritatea, in care intalnesti pe cineva care iti taie la propriu respiratia si iti intipareste un zambet, …

Read More » 3 Comments »

Unde-mi sunt drepturile?!

Asa, cica sa-ncepem:
Initial, ar trebui sa va destainui ceva despre mine, informatii care, cred eu, au o oarecare relevanta in ïntelegerea articolului de fata:
In general, nu ma caracterizeaza optimismul si nu cred ca la temeliile lumii lenevesc niste bomboane roz, gata, gata sa cada in gura fiecarui pofticios neinitiat, dar, care, prezinta o curiozitate iesita din comun si-ar dori – neintarziat – sa se imfrupte din farfuria plina cu “fapturi cosmogonice” (la bomboane ma refer).
Lumea ma considera a fi un tip normal, cu o oarecare afinitate in arta oratoriei, un amic bun etc. etc.! Dupa cum stiti, partile negative sunt de fiecare data “elidate”, asa ca, pe cele mai evidente am sa incerc sa vi …

Read More » 6 Comments »

Crăciunul în dulap…

Viata cu Martin, chapter 3:
E noaptea în a doua zi de Crăciun și eu stau răbdător într-un tren care pare că nu se grăbește nicăieri, deși se îndreaptă spre mult iubitul meu București. M-am așezat comod cu laptopul în brațe și cu picioarele întinse pe sub masă până sub scaunele libere din față – poziția mea eternă. Pe bancheta opusă stă, încă de când am plecat acum câteva ore din gară, un tip drăguț care pare atât de absorbit de joculețele flash de pe telefonul lui încât uită uneori și să se dea jos în stații ca să fumeze. E aproape blond (cel puțin comparativ cu mine), relativ slăbuț, și poartă niște ochelari care …

Read More » 8 Comments »

Inlantuit…

Inlantuit… intr-o lume prea concreta, muribunda….ma sting usor. In lume LOR, NOI…nu avem ce cauta. Suntem imperfecti, atinsi de blestemul negru. Plansete si suspine se revarsa asupra vietilor NOASTRE… dar nimanui nu-i pasa.
Inlantuit… pierdut in zare, ma-nec intr-un ocean de minciuni. Ma comport ca EI… dar ma ascund ca un las in neputinta mea de a face ceva. Mananc ca EI… dar ma inec cu regrete nesfarsite. Merg ca EI, dar sunt doar un nebun pe o tabla de sah, intr-o partida fals jucata de REGE.
Inlantuit… incerc sa urc dealul curajului dar ma pravalesc la vale imediat ce sunt aproape cu un pas de varf. Inutil efortul meu mental. Inchis intr-o …

Read More » 6 Comments »

Lasa-ma

Visele nu apartin doar visatorilor, visele le au si realistii, visele sunt un bun comun. Cearcanele astea lungi sunt doar ale mele iubito, le lasi tu atunci cand treci cu plugul prin visele mele. Se spune ca iubirea nu se invata, ea se simte, de ce mi-am invatat iubirea atata timp? Cum pot oare sa impachetez emotia atunci cand un vis devine realitate? Cum isi da seama cand sunt altfel? Cum poate sa fie ceva atat de imperativ si de ce nu mai putem impreuna sa avem control?
Am crezut ca atunci cand iubesti si esti iubit ai parte de ceva rar ce trebuie pastrat. Acum sunt sigura ca nu iti dai seama de nimic. Ma …

Read More » 2 Comments »

Cea mai frumoasa femeie

A venit toamna si se pare ca este mai frumoasa decat indrazneam sa visez. Frunzele zac in
vrafuri mari pe strazi si spre fericirea mea lucratorii de la REBU sunt ocupati cu sticla, plastic si aluminiu. Este una dintre diminetile care imi aduc aminte de adolescenta mea precoce in care ma chinuiam cu tot dinadinsul sa golesc toate paharele din club si sa ating dantela moale a fiecarei doamne sau domnisoare. Cred eu ca toate femeile sunt frumoase, dar stil se pare ca au doar cateva… totusi,  emotiile si sensibilitatea si puterea de a iubi pana la capat, puterea pe care doar femeia o are, exista doar in jumatati.
Femeile – asemenea unor sticle de vin, invechite …

Read More » 5 Comments »

Viitor, trecut sau prezent

Viitorul provoaca rani sau aduce fericire… trecutul lasa cicatrici sau un simplu zambet a ceea ce a fost odata insa prezentul e singurul pe care il traim fara sa ne gandim daca va deveni un viitor sau doar un simplu trecut.
Imi place sa imi amintesc un trecut prezent si sa traiesc din nou acele momente alaturi de tine, ca acea zi in care – dupa o noapte agitata, m-am simtit alintata de razele soarelui ce m-au facut sa deschid ochii si sa te vad acolo langa mine, cum dormi si pe chipul tau se citeste o liniste care ma face sa ma simt din nou un copil, un copil care nu are nici o grija …

Read More » 6 Comments »

Femeia cameleonica

Cateodata se intampla sa fii confuz si sa te simti parasit si singur si poate trist. Unii isi imagineaza ca timpul este cel mai puternic detergent si scoate toate petele, nu este asa. Si poate vrei sa mergi la magazin sa iti iei alt cap, unul care zambeste, care uita, care petrece. Poate ai sa auzi ca dragostea este pentru prosti, poate ai sa iti culegi visele de pe usa unui spital de nebuni, unde sta agatat la loc de cinste un citat –  frumusetea salasluieste doar in sufletul celui care o admira. Cum te intelegi cu tine si cum iti mai permiti sa plangi in public cateodata. De ce doar eu inteleg sensul vietii …

Read More » 2 Comments »

Iubire sau Nu

Totul incepe cand te astepti mai putin sau poate ca incepe atunci cand ai nevoie mai mult de asta, si, cu toate  ca iti promiti ca o sa fii rezervata, aceeasi greseala o faci iar si iar – dar cu speranta ca acum va fi altfel.
Te implici, simti cum usor prinzi aripi si te ridici incet de la sol, ajungi intr-o lume unde esti doar tu si ea, lumea in care totul dispare : de la oameni la timp, lumea in care nimic nu va poate rani si voi va puteti trai povestea fara ca nimeni sa stie, fara ca nimeni sa judece…te simti in siguranta in bratele ei, te simti alintata de mangaierile ei …

Read More » 3 Comments »

A fost candva…

Ne întâlnim mai des acum decât înainte… şi nu ne mai regăsim…
Atunci i se făcea dor de mine şi-mi zâmbea. Ii simţeam ochii întrebători dincolo de răspunsuri evazive, de fiecare dată când încercam să mă apropii de el. Tot timpul ne tachinam, eram ca 2 copii. Imi căuta prezenţa, îmi arăta clar, dar nimic mai mult. M-a lăsat pe mine să fac primul pas şi pe al doilea şi pe al treilea şi tot aşa până când, într-o zi, l-am luat pe sus. Si de atunci am fost nedespărţiţi. Cu mâna mea în mâna lui am atins muntele fericirii, la peste 2500 m. Sufletele ne zâmbeau, deşi ochii ne-au vărsat prea multe lacrimi pentru greşeli …

Read More » 3 Comments »
 Page 1 of 2  1  2 »