Inlantuit… pierdut in zare, ma-nec intr-un ocean de minciuni. Ma comport ca EI… dar ma ascund ca un las in neputinta mea de a face ceva. Mananc ca EI… dar ma inec cu regrete nesfarsite. Merg ca EI, dar sunt doar un nebun pe o tabla de sah, intr-o partida fals jucata de REGE.

Inlantuit… incerc sa urc dealul curajului dar ma pravalesc la vale imediat ce sunt aproape cu un pas de varf. Inutil efortul meu mental. Inchis intr-o cutie de sticla vad cum trece pe langa mine… viata. Imi pare rau daca am facut ingerii sa planga… lacrimi reci se scurg din luna pe fata mea falsa. Nu pot sa ma sterg… nu vreau sa ma sterg!

Inlantuiti… in humea LOR, suntem priviti ca o molima. Dar oare nu EI sunt adevarata molima? Ce-au facut cu legile lor sfinte? Si-au batut joc de ele… Sa un ucizi s-a transformat in ’Sa nu ucizi…fara regrete! Oare cati au murit dintre NOI – stigmatizati de EI? Multi… Oare cand OR sa se opreasca? Niciodata… Oare cand VOM fi acceptati in lumea lor normala? Niciodata…

Inlantuit… in stare muribunda… vreau sa evadez din MINE. Insa un pot, nu o sa pot, nu vreau sa pot. Nu vreau sa suport consecintele amarnicei mele greseli, vreau doar LINISTE.

Inlantuit… prin vene imi curge veninul dulce al obedientei… as vrea sa fac transfuzie de personalitate cu ALTCINEVA. Poate defapt eu nici nu traiesc, sunt doar o entitate captiva in corpurile CELORLALTI.

Inlantuit… sunt doar  umbra unui OM, pribeag prin Palatul Gandurilor inlantuite de frica. Orbecai prin crepuscul si tot dau de EI….nu mai vreau, vreau sa sparg oglinda cu imaginea LOR dar un gasesc Puterea.

Inlantuit… am sa ma metamorfozez in NORMAL… in lumea LOR ,pana cand NOI vom fi acceptati NORMALI in lumea NOASTRA….a TUTUROR!

Si de se va intampla asta ne vom plimba de mana prin Gradina mea…de pe strada TOLERANTEI.

,semnat
un Trecator prin Pustiu.

Totul a inceput ca o simpla aventura, o aventura careia nimeni nu-i vedea viitorul – chiar si noi am avut multe indoieli, dar timpul a trecut, am petrecut multe momente impreuna, momente care au fost hotaratoare pentru noi… pentru un viitor impreuna.

Pe zi ce trece imi dau seama tot mai mult ca tu esti persoana pe care o vreau langa mine, cu care sa impart totul: bucurii, tristeti, cafeaua de dimineata, perna, ultimul patratel de ciocolata… sa fii prima persoana pe care o vad dimineata si ultima persoana pe care o vad inainte de lumea viselor… sa fii acea persoana care imi va face inima sa tresara si peste multi ani doar auzind cheia in usa.

Un mic anisor care mi-a aratat ca sunt capabila de multe dar mai ales ca sunt capabila sa te iubesc cu adevarat…

Mesajele tale le astept in fiecare moment iar unele imi provoaca un gol in stomac, un gol greu de explicat in cuvinte, caci fiecare cuvant pe care il citesc ma conecteaza mai mult cu tine…

De fiecare data cand aud tonul tau de apel inima imi bate mai tare iar atunci cand iti aud vocea simt o pace interioara greu de descries, minutele pe care le vorbim ma fac sa uit de tot si de toate, sunt doar eu si cu tine si nimic nu mai conteaza. Iti savurez fiecare cuvant si il pastrez proaspat in minte ca sa te am aproape de mine cat mai mult timp…

Dorul de tine si distanta m’au facut sa imi dau seama ca iubirea nu tine cont de geografie, varsta sau sex. Ea vine atunci cand trebuie, ne salveaza sufletele, ne face mai buni, mai optimisti si cu singuranta mult mai fericiti

Eu sunt acasa, intr-un apartament de 3 camere, intr-o “zi de iarna, spre seara’’. Ninge incet si pregatesc cina desi sunt foarte obosit… abia venind de la munca. Dintr-o data aud cheia in usa si se deschide…. este el, obosit la fel ca mine. Ma saluta si ma saruta tandru de bun-venit. Ne asezam la masa si mancam in tacere, nu prea am chef sa vorbesc – ma gandesc la grijile cotidiene. Ne aruncam priviri subtile… si inrosim amandoi cand ochii nostrii se intalnesc.

Inca de la inceput i-am spus ca atunci cand voi fi pregatit sa ma daruiesc lui, o sa-si dea seama singur(lol). De mult eram pregatit dar inca nu s-a ivit ocazia sa o spun si nici el nu s-a arata interesat stiind ca nu suport sa fiu impins sa fac ceva ce nu vreau. Cand am terminat de mancat el se duse in camera sa se culce, eu raman sa strang masa si sa spal vasele. Mai aveam de facut o gramada: sa bag rufe la masina, sa le calc pe cele de ieri si sa fac un pic de curat in baie etc.

Mi s-a parut ca numai termin… dar intr-un final am ispravit ce aveam de facut si m-am dus in bucatarie rupt, sa fumez o tigara si sa beau o ciocolata calda. M-am asezat pe marginea de la geamul care dadea inspre parc. Priveam cum fulgii de nea se astern pe crengile batrane de copac. Deschid geamul si las aerul rece sa patrunda in casa, stropi reci de gheata imi cuprind instantaneu corpul obosit si cald. Admirand privelistea care-ti lua respiratia simt dintr-o data cum cineva ma cuprinde in brate.Ma sperii. Uitandu-ma in spate il observ pe el, cu o privire clara si plina de dorinta… incepem sa ne inclestam nesatui gurile ca intr-un joc frenetic de-a soarecele si pisica. Ii caut limba si el o cauta pe-a mea. Infig ghearele adanc in pielea lui fina de pe spate si cobor incet cu buzele spre baza gatului si mai sus de el… catre lobul urechii.

Respir usor aproape de urechea lui si incep sa-i mangai pieptul cu palmele mari. El coboara incet spre buric si incepe sa se joace inocent cu el. Actiunea se muta in dormitor, cand intru ramana socat: patul era plin de petale de orhidee albastra imperiala si trandafir rosu, lumanari parfumate pe piedestale si pe masa….lumina albastra si muzica clasica. Il arunc violent in pat si incep sa cobor frenetic de la buze la buric, de la buric pe copase, de la copase la glezne si de la glezne la piciorusele lui delicate dar ferme. In fractiuni de secunda ramanem dezbracati complet iar corpurile noastre au devenit unul singur….suntem in armonie completa ca ying si yang. Parca simt cu zbor, ne pierdem unul in bratele celuilalt si suntem incatusati de focul pasiunii mistuitoare. Magia dureaza toata noaptea si nu ne mai saturam… Spre dimineata ma duc sa fac un dus cald, unde am mai primit o surpriza: in timp ce faceam dus, simt aceleasi maine calde cuprinzandu-ma, ma intorc si magia reincepe… apa curge pe trupurile noastre mizere, aburii sunt grei si inecaciosi dar placuti, respirtatiile noastre grele se unesc intr-una singura.

Incep sa-l sarut pe piept si sa-l adulmec incet – nu vreau sa uit mirosul lui niciodata: o seara de neuitat si o dimineata perfecta. Ne strangem puternic in brate, aproape ne sufocam… dar este o placere sadica, parca nu vrem sa ne pierdem niciodata…

El este al Meu si Eu sunt al Lui… o simfonie de sarutari calde sfarseste aceasta dezlantuire vulcanica ce parea ca numai se sfarseste… nu vroiam sa se sfarseasca. Dar orice lucru bun are un sfarsit.