Nu mai simt nimic. M-am resemnat si nu mai vreau sa simt. Inima ma tot indeamna la speranta dar creierul spune nemilos NU.

Merg prin pustiu si numai vad calea dinaintea mea. Nu mai e nimeni sa ma indrume. Oare de ce? Oare chiar m-am ”ratacit”? Sau nu mai vreau sa fiu ”gasit”? Ma gandesc la viitor…pare asa de departe si de neatins. Cerul odata clar din Regatul meu e acum plumburiu si apasator.

Dar nu trebuie sa arat asta lumii nemiloase. Trebuie sa le rad in fata, sa fim prieteni sa ne bucuram impreuna, chiar daca doar ei se bucura, nu si eu.

De ce trebuie sa fie totul asa? De ce spun toti ca totul trebuies sa fie asa pentru ca asa este firesc? Cine poate sa-mi spuna ce inseamna firesc? Poate ca nimeni, poate ca toti… Pana atunci am sa-mi etalez ”fericirea” falsa celorlalti si am sa ma ”distrez” la maxim… se stieeee…. pe sistem turbat!

De mic am fost invatat sa fiu respectuos cu – toti chiar si cu cei mai mici ca mine… de ce oare? Pentru ca asa este firesc, damn it! … iar ne intoarcem la cuvantul ”firesc”. Cred ca incep sa dezvolt o fobie ptr el…:)).

Cum spuneam – am fost invatat sa respect dar nu cred ca la randul meu am fost respectat de catre cineva… nici de catre parinti (cum ar fi FIRESC), lol. Daca as incerca sa le spun despre orientarea mea… cred ca m-ar ucide in secunda 1. Si-au pus toate sperantele in mine si nu as vrea sa ii dezamagesc. Am ajuns la concluzia ca doar ceilalti conteaza (ma refer aici la cei apropiati mie), iar eu mai putin – spre deloc. Desi nu ar strica sa fiu mai egoist – I can’t,  e in codul meu genetic…

Incerc sa uit ”problema” mea prin munca mai multa… 24/7 daca se poate.Asa cred eu ca pot fi ”normal”. Dar stiu ca ma mint. Nu pot spune ca viata mea e chiar gri, poate era mai acum vreo 3 ani insa acum am dat cu niste nuante de alb peste si e ca noua…:)). Nu a mai ramas nimic caci totul e alb in mintea mea. Fara nimic perturbator. Mi-am clarificat ce vreau sa fac in viata, ce nu vrea sa fac, care sunt principiile dupa care ma ghidez si la ce pot sa ma astept de la ea…
Acum…cand scriu textul asta in care aberez fara noima imi vin in minte versurile:

All around me are familiar faces
worn out places
worn out faces
Bright and early for the daily races
going no where
going no where
Their tears are filling up their glasses
no expression
no expression
Hide my head i wanna drown my sorrow
no tomorrow
no tomorrow
And i find i kind of funny
i find it kind of sad
The dreams in which i’m dying are the best i’ve ever had
i find it hard to tell you
i find it hard to take
When people run in circles its a very very
Mad world
Mad world .
Da, este o lume nebuna… dar este lumea in care traim… asa ca putem sa aratam o doza de optimism… desi eu cred ca mi-am pierdut-o pe a mea….asta nu ma va opri sa continuu for eveeeeer!!!
In final: PEACE AND LOVE.