Viata cu Martin, chapter 3:
E noaptea în a doua zi de Crăciun și eu stau răbdător într-un tren care pare că nu se grăbește nicăieri, deși se îndreaptă spre mult iubitul meu București. M-am așezat comod cu laptopul în brațe și cu picioarele întinse pe sub masă până sub scaunele libere din față – poziția mea eternă. Pe bancheta opusă stă, încă de când am plecat acum câteva ore din gară, un tip drăguț care pare atât de absorbit de joculețele flash de pe telefonul lui încât uită uneori și să se dea jos în stații ca să fumeze. E aproape blond (cel puțin comparativ cu mine), relativ slăbuț, și poartă niște ochelari care …