Societatii homofobe

Draga societate homofoba,
Am obosit atat de tare sa imi demonstrez umanitatea. Sa incearc sa te fac sa ma vezi normala. Am obosit sa raspund la intrebari tampite si sa spulber sperante desarte cum ca lesbianismul meu e doar o faza. Am obosit sa repet ca o schimbare nu e posibila si ca nu, multumesc, dar nu vreau sa incerc noile terapii. Am obosit sa strig ca am drepturi, ca sunt ale mele, ca nu cer ceva in plus. Am obosit sa imi fie rusine sa le spun babelor curioase din parc ca nu, nu am prieten, dar in schimb am o prietena foarte frumoasa. Am obosit sa ma justific in fata bisericii si a crestinatatii, …

Citeste mai departe » 1 comentariu »

A fost candva…

Ne întâlnim mai des acum decât înainte… şi nu ne mai regăsim…
Atunci i se făcea dor de mine şi-mi zâmbea. Ii simţeam ochii întrebători dincolo de răspunsuri evazive, de fiecare dată când încercam să mă apropii de el. Tot timpul ne tachinam, eram ca 2 copii. Imi căuta prezenţa, îmi arăta clar, dar nimic mai mult. M-a lăsat pe mine să fac primul pas şi pe al doilea şi pe al treilea şi tot aşa până când, într-o zi, l-am luat pe sus. Si de atunci am fost nedespărţiţi. Cu mâna mea în mâna lui am atins muntele fericirii, la peste 2500 m. Sufletele ne zâmbeau, deşi ochii ne-au vărsat prea multe lacrimi pentru greşeli …

Citeste mai departe » 3 comentarii »